Un gol in stomac si 1 milion de ganduri…

Nu am mai scris de ceva timp, dar chiar simteam nevoia sa ma descarc…

…probabil fiecare dintre voi ati avut starea pe care o am in momentul asta si pe care incerc sa o descriu aici in cateva cuvinte…

Ma simt de parca functionez invers proportional cu vremea… cu toate ca afara e din ce in ce mai cald, eu ma simt din ce in ce mai rece… pe interior… inca sunt la primul milion de ganduri, despre cum „nimic nu imi merge bine” , cand as putea fi cu gandul la modul in care sa fac primul milion de euro.

Ati avut vreodata sentimentul ca jobul pe care il aveti nu va mai reprezinta? v-ati simtit vreodata ca intr-o cusca? v-ati uitat dimineata in oglinda dupa ce v-ati spalat pe fata si v-ati intrebat: „eu pentru ce fac asta, pentru ce ma duc la munca in fiecare zi, ca oricum nu imi ajung banii de la un salariu la celalalt?”

Mereu am avut o persoana draga la care am simtit ca ma pot”plange” cel mai bine… insa de data asta a fost altfel… nu a mai fost cum era de obicei… parca raspunsurile ei m-au pus si mai mult pe ganduri…

De sentimente sa nu mai spun… sunt varza si la capitolul asta, dar sper sa-mi treaca.

Multi imi spun ca starea asta se agraveaza penru ca atrag energiile negative gandindu-ma constant la toate astea… Dar eu nu cred… Nu cred in energii, nu cred in astre, nu cred in noroc. Probabil trebuie doar sa imi pun ordine in gandurile astea haotice…

Ma bag sa fac un dus si plec la munca, sper sa va mai scriu peste la fel de mult timp cat a trecut de la ultimul articol pana acum…

Dor de dulce

Mi-e dor de bunica. De zâmbetul ei cald, de mâinile ei muncite și de iubirea pe care mi-o purta. Mi-e dor de copilărie și de lipsa de stres. De mirosul din bucătărie și de momentele când așteptăm să se facă prăjitura în timp ce mâncam cu degetul toată crema rămasă pe marginea castronului.

Mi-e dor de mirosul de blat copt, de gustul de bezele dulci, de lapte de pasăre, de crema de zahăr ars sau de găluște cu prune. Mi-e dor de tortul cu mere și nuci, dulceață și scorțișoară pe care numai bunica știa să-l facă așa bun. Apropo, am descoperit o tartă delicioasă făcută din ingrediente 100% naturale cu cremă de vanilie și trandafirași din mere coapte aici.

Chiar și la vârstă de 88 de ani bunica îmi gătea mereu tot ce îmi doream. Mă simt norocoasă, am avut parte de cea mai minunată bunică care mă răsfața și mă iubea ca pe ochii din cap. Pentru ea, strălucirea mea din priviri și pofta cu care mâncam ce-mi pregătea îi erau de-ajuns, uitând de orele petrecute în picioare în bucătărie, gătind și spălând vase.

Abia acum conștientizez că nu îi era deloc ușor. Oh Doamne, urăsc să spăl vase, e groaznic. Durează 5 secunde să mănânci și 7 zile și 7 nopți să cureți tot dezastrul creat. Mai există și mașina de spălat dar atunci când o umpli de vase iar când se termină programul descoperi că ai uitat să pui pastila, farfuriile fiind mai murdare decât le-ai băgat, realizezi că n-ai nici un talent.

Acum am la dispoziție o grămadă de restaurante, brasserii și cofetarii pline de cele mai sofisticate, mai bune și mai arătoase prăjituri făcute cu toate cremele posibile de cei mai apreciați chefi…dar nu o mai am pe bunica. Bunica nu pregătea orice fel de desert. Ea făcea desert cu iubire. Cu multă iubire!

Cred că mai important decât gustul preparatelor e cu cine le împarți. Asta am învățat de la bunica. Să dăruiești și altora din puținul pe care îl ai. Să creezi amintiri frumoase și să-ți amintești cu drag de lucrurile care cu adevărat contează .

Mi-e dor de bunica și sper ca într-o bună zi să am nepoți cărora să le transmit tot ce m-a învățat ea. Dar pentru asta trebuie mai întâi să am copii 🙂

PS: până atunci sunt însărcinată cu prajituri

img_6057

 

 

ladulce

photo : La Dulce