Nici pentru a te trezi dimineata din patul cald, atunci cand somnul e prea dulce, nici pentru a-ti asculta gandurile cand agitatia cotidiana parca-ti asurzeste simturile, dar nici pentru a avea curajul sa-ti urmezi inima atunci cand ratiunea face galagie.

Niciodata nu e momentul potrivit pentru o rugaciune cand iti e bine si toate iti merg din plin. Doar cand iti fuge pamantul de sub picioare incepi sa-ti amintesti de Doamne Doamne pe care il rogi sa nu te lase la greu.

Niciodata nu e timpul momentul potrivit pentru a da telefon unui parinte – doar stii ca orice s-ar intampla, el va fi mereu acolo; sau pentru a iesi la o cafea cu un prieten – sa vezi daca-i e bine – atunci cand viata lui de pe facebook pare cu mult prea perfecta.

Niciodata nu e momentul potrivit pentru a te arata vulnerabil, fara masti: cand genele ei prea rimelate ziua, incearca sa ascunda tristetea din priviri, iar muschii lui, lucrati la sala, nu au pe cine strange in brate noaptea.

Niciodata nu e momentul potrivit sa privim cerul, copacii, sa visam, sa radem, sa ne jucam si sa redevenim copii…Suntem ocupati, avem job, taskuri, smartphone-uri si agende incarcate…planuim vacante exotice incercand sa fugim de prezent. Traim din amintiri si ne facem scenarii rupte din filme. Avem conexiune la internet, dar nu mai avem conexiune umana. Avem emoticoane cu fete zambitoare, dar atunci cand ne intalnim pe strada nici macar nu ne privim in ochi. Avem impresia ca le stim pe toate dar de fapt nu ne cunoastem nici pe noi…gasim explicatii pentru orice; suntem vesnic nemultumiti; mereu agitati, pe fuga, cu ochii pe ceas…

Din pacate tarziu realizam ca, ignorand prezentul, trec secunde si minute, zile si nopti, luni si ani, tot asteptand sa vina acel „moment potrivit” ca sa ne putem bucura de viata cu tot ce ne ofera ea.

Poate ca niciodata nu e momentul potrivit…

Dar, in fiecare clipa e timp…

Pentru a iubi.

photo: Jatik.com