Nu stiu daca ma intelegi, sau daca o sa te regasesti in articolul acesta, dar simteam nevoia sa ma descarc, sa imi pun gandurile aici!

Candva nu am avut nimic, dar am avut-o pe EA! Indiferent cat de multe imi lipseau, le aveam pe toate doar prin prezenta ei.

Acum am tot ce imi lipsea atunci, dar nu o mai am pe EA… Chiar daca atunci imi lipseau multe lucruri materiale, eram fericit stiind ca e langa mine!

Am seri in care vin de la munca, ma asez in pat, imi torn un pahar de vin, doua, trei, mai desfac inca o sticla… si incerc sa imi adun gandurile… simt ca nu sunt fericit… ma gandesc oare ea cum este? oare se gandeste la mine?

Oare in momentul asta, sughita de la aperol-ul pe care l-a baut mai devreme, sau pentru ca ma gandesc la ea!?

Am dimineti in care deschid sertarul cu cravate si indiferent daca se potriveste, sau nu in tinuta, port cravata de la ea! De ce? Pentru ca imi e dor… de mine, de ea, de tot!

Ii trimit mesaj, spun ca am gresit destinatarul, astept sa imi raspunda, schimb subiectul, o intreb daca e bine, vreau sa ii spun ca imi lipseste, imi e frica… pun mana pe telefon sa o sun, inima parca imi sare din piept, imi raspunde, ii aud vocea, deja m-am pierdut….. vreau doar sa o vad, sa o strang in brate, sa o sarut pe frunte, sa ma joc in parul ei…

Poate intr-o noapte, la sms-ul de noapte buna imi va raspunde: „hai la mine”…