Copilarisme de adult

Cu totii vrem atentie!
Unii recunosc, altii nu!
Unii se alinta excesiv, altii deloc.
Unii cer sa fie bagati in seama, altii dau doar apropouri si asteapta reactii.
Din pacate societatea condamna asa zisele „copilarisme”.

Se presupune ca daca ai o anumita varsta si statut trebuie sa afisezi o imagine cat mai serioasa. Nu da bine sa fii visator, naiv, aerian, creativ, nonconformist; cu atat mai putin vulnerabil. Daca iti exprimi emotiile risti sa fi luat de fraier. Lumea te vrea cat mai robotizat.

Va mai amintiti cand eram mici? Ne doream sa crestem! visam mult! Sa devenim mari… sa fim medici, pictori, avocati, astronauti…sau in unele cazuri musafiri sau turisti 🙂 iar acum cand suntem „mari”… visam cu nostalgie la copilarie…

Copiii mici au inocenta in ochi, sunt sinceri si isi manifesta toate dorintele fara sa tina cont daca vorbele sau actiunile lor *dau bine* sau nu in societate. Ati vazut vreodata vreun copil care sa dea doar apropouri si subintelesuri? nu, ei spun direct ce simt; sunt sinceri, sunt autentici.

Cu timpul incep sa creasca si in functie de educatie si de mediul inconjurator isi dau ei seama ca nu e ok sa spuna si sa faca tot ce le trece prin cap pentru ca vor fi certati, judecati si lipsiti de apreciere si de iubire. Si sincer acum cine vrea sa fie lipsit de iubire?

Asa ca isi pun masti! Isi ascund sentimentele si se transforma in oameni responsabili si maturi; sau in adultii interiorizati si tristi! Uneori chiar rautaciosi! Dar in esenta sunt doar niste copii lipsiti de incredere si de afectiune. Niste ingeri cu aripile taiate care nu mai au curajul sa viseze! Nu mai iarta usor si nu se mai iarta nici pe ei!

Avem multe de invatat de la copii! Stiti cum se comporta un copil mic atunci cand e certat? Uneori e trist, alteori plange, tipa dar dupa ii trece imediat! Nu poarta pica nimanui!

E un pui de om cu ochi stralucitori ce iti intinde manutele ca sa-l iei in brate! De parca nu erai suficient de topit, iti mai spune si ca te iubeste…mult! mult de tot! mai mult decat „pe inghetata, pe Pikachu si pe Dino-Crocodilo”-te iubeste din toata inimioara lui mica…iar apoi iti zambeste cald, te pupa si fuge la joaca.
Na de aici, fii suparat pe el daca mai poti!

In fiecare dintre noi se regaseste un suflet de copil. Hai sa-l redescoperim!

PS: al meu e cam rasfatat! mereu vrea una alta!  🙂 dar eu il iubesc mult! iar el stie asta!

img_6057
(un copil mai mare)

 

photo: kyky.org

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s