“Este foarte simplu să fii fericit, dar este foarte greu să fii simplu.”
Sunt momente când îi ignorăm pe cei cu un pic mai deștepți ca noi și îi luăm la mișto cu replica aia obosită de pe google…” fericirea nu stă în lucrurile materiale, dar e mai comod să plângi într-un Ferrari decât pe bicicletă 🙂 ”
Dar să recunoaștem…uneori suntem căpcăuni în încercarea noastră continuă de a ne găsi fericirea în lucrurile materiale : vrem aifon x, pantofi de brand, creme sofisticate, mașini puternice, bijuterii sclipitoare și vacanțe exotice.
Azi se consumă quinoa, sparanghel, baby morcovi, smoothie; se face detox, yoga, e plin de coach, de traineri, de experți în dezvoltare personală, în relații și în parenting, iar absolut toată lumea știe mai bine decât tine cum ar trebui să-ți trăiești viața.
Și, cu toate astea observăm zilnic că majoritatea celor care ne oferă sfaturi nesolicitate sunt veșnic nemulțumiți, anxioși, defensivi, stresați și uită să zâmbească. Păi ce-ai făcut Geani? Cum vine asta? E ca și cum am accepta sfaturi de slăbit direct de la grași.
Și când realizezi că totul e o agitație continuă și fără sens, că ambalajul arată wow dar conținutul te dezamăgește, că iarbă vecinului e mai verde ca ta…logic că devii frustrat. După care, colac peste pupăza mai descoperi și că ticălosul avea de fapt gazon artificial…
Iar după ce ți-o iei în freză de mai multe ori, parcă se aprinde un beculeț și nu te mai interesează ultima modă, pe unde se plimbă Xuleasca sau visele lu’ țața Leana care prevestesc momentul oportun când tre’ să te măriți și să faci copii.
Când conștientizezi că ai o singura viață și că nu o trăiesc alții în locul tău (ei doar îți dau sfaturi că sunt experți)… abia atunci începi să-ți îndepărtezi atenția de la sclipici și să iți găsești propria fericire.
Și uite-așa, încet-încet ajungi să te întorci la simplu. La autentic. La copilărie. Și realizezi că fericirea înseamnă de fapt dorul de bunici, o floare în păr, zâmbetul unui copil, doi bătrânei ținându-se de mână, serile de vară, mirosul de tei, boticul unui cățeluș, prima zăpada sau cozonacul cald proaspăt scos din cuptor. Cu lapte.
Fericirea mai înseamnă să mănânci cu poftă; chiar și cu toată fața ; fără să-ți pese de bunele maniere sau de numărul de calorii. Să împarți pizza și povești cu prietenii, să râzi până te doare burta și să creezi amintiri de neuitat pe care să le povestești nepoților la bătrânețe.
Fericirea are gust de salată de vinete. Cu ceapă. Făcută de mamă. Cu mult drag și cu iubire. Fericirea miroase a parfumul LUI atunci când e adormit, te ia în brațe și își lipește nasul de pielea ta.
Poți fi fericit atunci când călătorești prin lumea largă… dar și când, e o duminică oarecare, afară plouă, iar tu te cuibărești în pijamale pufoase cu o carte bună și-un ceai aromat.
Fericire mai înseamnă să mănânci și să nu te îngrași (sau măcar ciocolata să se depună pe sâni în loc de coapse), să găsești rochia perfectă la reduceri – care să fie fix numărul tău, să-ți stea bine părul, să îți îți dispară coșul ăla nesuferit din frunte sau să ai mereu baterie externă la telefon. Încărcată.
Fericire e atunci când, după o oră de antrenament la sală ești foarte mândră de tine că ai supraviețuit, încât trăiești cu impresia că ai slăbit deja 5 kile (chiar dacă tu de fapt ai dat jos vreo 10 grame).
Dar tot fericire e când îți dai seama că în realitate nimic nu ți se cuvine și că pur și simplu ești norocos de viața pe care o ai… așa cum e ea : cu bune și cu rele. Și alegi astfel să-i mulțumești lu’ Doamne-Doamne că ești sănătos, că poți să respiri, să vezi, să mergi, să auzi sau să simți.. Când adormi liniștit seara cu capul pe pernă știind că acolo sus ai un înger păzitor care te veghează.
Atunci când, cineva se simte copleșit, trist și singur, iar tu îi oferi o îmbrățișare caldă și o vorba bună…sau o faci pur și simplu pentru că e luni.
Vei știi ce e fericirea, atunci când vei realiză că, indiferent de cicatrici, inima ta e deschisă, puternică… și plină de iubire.
AS de inima roz 